Nu e țara în care vreau să trăiesc

Publicat de de artcamelia

Alexandru Petria

O femeie stă 6 luni la pușcărie, fiindcă o judecătoare nu a vrut să-i plătească o datorie și a reclamat-o că a șantajat-o, când femeia cerea, de fapt, ce i se cuvenea. Se dovedește că femeia e nevinovată. O femeie ca oricare alta, care ar putea însă să fie mama voastră, sora sau soția. Grosul politicienilor încearcă să întoarcă moacele în altă parte, să se spele pe mîini.

Nu vă luați după interesații care încearcă să arunce asupra chestiunii nori de fumigene, au intenția să manipuleze, fie ca să-și justifice stelele de pe epoleți, fie din socoteli meschine, fie dintr-o cruntă prostie sau din incultură juridică. Femeia este nevinovată, a fost abuzată de sistem.

Cazul Mariana Rarinca ar trebui să scoată oamenii pe străzi, ca să se arate unor oameni că nu orice este permis, că aleșii n-au fost votați ca să se cufurească în pantaloni și să răstălmăcească evidențele…

Vezi articolul original 95 de cuvinte mai mult

Lansare de carte: „Tangerine Tango”, versuri care dau culoare iernii

Publicat de de artcamelia

Scriitoarea Camelia Iuliana Radu se pregăteşte de lansarea noului său volum de versuri, „Tangerine Tango”, la Ploieşti. Şi de această dată, admiratorii liricii moderne vor avea o surpriză din partea cunoscutei poete.

Sâmbătă, 15 decembrie, la Biblioteca Judeţeană „Nicolae Iorga”, din Ploieşti, scriitoarea Camelia Radu îşi invită pietenii şi admiratorii poeziei pentru a sărbatori împreună lansarea noului volum de versuri „Tangerine Tango”. Amfitrionul evenimentului va fi prof. Nicolae Boaru, directorul bibliotecii judeţene, alături de care va mai fi prezent poetul Ştefan Doru Dăncuş, iniţiatorul proiectului „Întoarcerea poetului risipitor”, din care face parte şi volumul de faţă.
„Ca psiholog, am fost atrasă de această idee – vindecarea prin culoare. M-am gândit la valenţele cromoterapiei şi am mers pe conceptul de atelier de creaţie al modei, grupând poemele în tendinţe, haute-couture, pret-a-porter şi colecţii de toamnă. Este vorba de culori interioare, de atelierul meu lăuntric, din care văd lumea. Vorbesc despre călătorii în timp, graniţele eu-lui, singurătate, însingurare, integrare, portretizez, povestesc despre o lume deschisă, interconectată cultural, valorile prezentului care merită să rămână, dar şi angoasa acestor timpuri”, povestea poeta, recent, într-un interviu realizat de către Călin Derzelea, un alt tânăr poet ploieştean.
Camelia Radu este şi autoare a volumelor „Pasărea singuratică” (2.000), Legendele Cetăţii Şinca (2001), Muntele iniţiaţilor (2002), Regăsirea de sine (2003), Pe muchia prezentului (2005) şi Floare mică (2009). Pentru viitor, Camelia Radu mai pregăteşte un alt volum de versuri, dedicat, de această dată, Omanului, teritoriu pe care l-a cunoscut personal şi la care personalitatea poetei a răspuns cu mare sensibilitate.
Revenind la cel mai recent proiect, lansarea volumului „Tangerine Tango”, publicat la Editura „Singur” din Târgovişte, va avea loc la ora 12.00, în sala de lectură a Bibliotecii „Nicolae Iorga”.

Elena Ciobanu, 

http://www.artefapte.ro/literatur/lansare-de-carte-tangerine-tango-versuri-care-dau-culoare-iernii

Poezia este intenția alimentată de personalități puternice, rafinate, cu viziune.

Publicat de de artcamelia

INTERVIU CU RADU CAMELIA IULIANA / TANGERINE TANGO (Editura SINGUR, Târgoviște, 2012)

Poezia este intenția alimentată de personalități puternice, rafinate, cu viziune.

Camelia Iuliana Radu, cunoscută scriitoare a publicului ploieştean şi nu numai, gestionează, în această perioadă, materializarea a două proiecte literare care se completează prin sursele de inspiraţie. Aruncăm o privire în atelierul ei de creaţie şi o întrebăm:
             Călin Derzelea: Se poate discuta despre o sistematizare a proiectelor literare?
              Camelia Radu: : Poezia urmează cursul vieții. Pe măsură ce strângi experiențe de viață, ai alte percepții asupra lumii și asupra ta, ca persoană. Întâi trăiești, apoi scrii. Nu mi-am propus de la început un proiect Oman. S-a întâmplat să ajung în Oman, datorită soțului meu care lucra de ceva vreme acolo. O vacanță cu familia mi-a oferit experiențe într-un spațiu diferit de tot ceea ce știam, cu un senzorial rafinat. Poeziile nu le-am scris imediat. M-am trezit într-o zi că mi se face un dor cumplit și că-mi apar în minte imagini şi peisaje, gânduri și am început să le scriu… și nici acum nu cred că am terminat. Ce reuşeşte să fie scris trebuie să fie la fel de strălucitor ca și ceea ce este în suflet. Acest proiect a venit de la sine. Cred că sunt primul român care scrie o carte dedicată acestor locuri. În alte culturi există creații sporadice, rar poezie. Asociația prieteniei româno-omaneze, ORFA, m-a invitat să lansez cartea în Oman, la sfârşitul lunii noiembrie 2012. Am căzut de acord să amânămevenimentul pentru primăvara 2013, pentru a fi organizat cum se cuvine, fiind implicate multe aspecte culturale de care e bine să ţinem cont. Președintele asociației, Mohammed Al Wadhahi, a fost impresionat de sinceritatea proiectului, afirmând că prin intermediul versurilor mele și-a redescoperit țara. Sper ca și la noi cartea să fie bine primită – evident, exegeza criticilor nu trebuie să țină cont de sentimentele mele, dar am pus mult suflet la realizarea ei. Cred că surprinde emoțiile la contactul cu exotismul, experiența deșertului cu austeritatea traiului și bogăția simțirii, reflecții despre timp, confesiuni de după sedimentarea amintirilor. Textul și desenele sunt moderne, dar țin cont de coordonatele tradiționale.Cititorul va descoperi o lume decorativă, senzuală și profundă. Condițiile grafice sunt deosebite, nu numai datorită nivelului impus de dimensiunile interculturale ale proiectului, ci și pentru că această carte îmi este dragă. Mulțumesc editorului de la Karta Graphic pentru răbdareși interes.
Tangerine tango a apărut când, la începutul anului, Institutul Pantone a decis culoarea definitorie pentru 2012, energizantă, elegantă, contrastantă cu griul de asfalt și şocul unui tsunami devastator, în 2011. Ca psiholog, am fost atrasă de această idee – vindecarea prin culoare. M-am gândit la valențele cromoterapiei și am mers pe conceptul de atelier de creație al modei – ca metaforă de prezentare, grupând poemele în tendințe,  haute-couture, pret-a-porter și colecții de toamnă. Este vorba de culori interioare, de atelierul meu lăuntric, din care văd lumea. Vorbesc despre călătorii în timp, granițele eu-lui, singurătate, insingurare, integrare, portretizez, povestesc despre o lume deschisă, interconectată cultural; valorile prezentului care merită să rămână, dar şi angoasa acestor timpuri. Este lumea în care trăiesc şi care interferă cu intimitatea mea. Mitologie adusă la nivel personal. Un tango pasional între oranjul tonic, apolitic și griul cotidian. Între viaţă şi moarte. Interior şi mediu. Eu şi noi.
C.D.: Implicarea poetului în realizarea unui volum se oprește la finalul cuvintelor sau poate merge mai departe, până la produsul finit?
C.R.: La Tangerine Tango am acceptat formatul de colecție. Editura Singur a reunit 55 de poeți contemporani într-un proiect intitulatÎntoarcerea poetului risipitor. Din 2009 nu am mai publicat și am prins acest fir, pentru că este firească reluarea parcursului literar. Consider că un autor de carte este frumos când se implică şi artistic, nu doar literar, dar nu este obligatoriu. Cărțile în care autorul se regăsește nu numai în text, dar și în formatul ediției, paginaţie, au o putere mai mare de sugestie, datorită continuității. Cartea ca obiect de artă revine, este o conexiune între autor, societate şi cititor, un eşantion de realitate culturală contemporană..
C.D.: Când ajunge scrisul să fie poezie? Există un proces psihologic la mijloc?
C.R.: Scrisul îți dezvoltă și formează mintea, te ajută să îţi conştientizezi emoţiile,fiind instrumentul de comunicare a patrimoniului emoţional universal, dar şi creator de lumi. Atunci când simţi mai mult decât poţi spune, te exprimi mai înalt, iar mesajul are o formulă de comunicare artistică. Regină este poezia. Cel care scrie aduce în zona conșientă arhetipuri necunoscute. JUNG susținea că odată scoase la lumină, arhetipurile energizează zona socială, culturală. Vitalizează, împrospătează şi determină progres cultural. Conștiința socială ar trebuisă înțeleagă despre poet că este important tocmai când este contestatar, mânat fiind de inspirație, de dorința de libertate. Poezia nu este finită, este un drum, iar poetul mizează cu viața lui pentru acest vis. Nu i se garantează nimic, totul e gest gratuit, necondiţionat. Aici este frumuseţea, în gratuitate. De aceea, poetul nu poate fi ucis, şantajat, manipulat. Putem vorbi despre scris ca formator de opinie, de stil, ca viziune, ca document istoric, sau, de ce nu, ca oglindă culturală. Scrisul ajunge să fie poezie când poetul prinde imaginarul colectiv şi îi dă formă.
C.D.: Cum ar trebui abordată poezia ta de către cititorul contemporan?
C.R.: Poemele mele sunt structuri existenţialiste, senzitive, am o legătură senzorială cu universul, mă adresez instanţelor emoţionale ale cititorului, reflect personalizat culori, parfumuri, atingeri, texturi şi trăiri directe. Cred în experienţa directă, în mesajul ei. Vreau să prind culorile timpului meu, visele, durerile de azi, chiar dacă, apăsând pe aceste clape voi trezi rădăcini mitologice, arhetipuri şi vise colective iraţionale vechi, astfel încât filosofia să difuzeze direct, tangibil, cu reacţie. Titlul spune mereu ceva, iar textul aparține ariei de definire a paradigmei sale. Iraționalul trebuie ajutat să urce prin exprimare, ajutat fiind de estetica timpului. Mesajul este codat metaforic, nu sugrumat de zorzoane. Așa văd poezia modernă, ca nod al sensurilor. De curând, am descoperit povestea poetică. Poezia este intenţia alimentată de personalități puternice, rafinate, cu viziune.
C.D.: Cartea ta de vizită te poate recomanda ca scriitor?
C.R.:  După ce am învățat literele alfabetului am exclamat Libertate! Am scris de mică, am fost activă în cenacluri, mai am caiete, din cele care au rezistat distrugerii. Pot recunoaşte şi reconstitui vocaţia de scriitor, alături de proiectele mai serioase, deja materializate, dar cine poate garanta pentru viitor? Tot ce pot să fac este sa fiu cat mai aprope de mine, să fiu autentică, iar timpul va decide. În acest sens,Tangerine Tango este, deocamdată, expresia poetică cea mai reprezentativă pentru mine. De altfel, am în vedere reeditarea acestui volum de versuri, într-o versiune bilingvă, româno-franceză, tot la Editura SINGUR.
C.D.: În acest moment, putem vorbi despre proiecte de viitor?
C.R.: Mă gândesc la un jurnal al unui eșantion răzvrătit al generațiilor. Contestatari, insingurati, enigmatici. Emo au existat dintotdeauna. Un proiect cu proză foarte scurtă, pe filiera psihanalizei lui JUNG, recuperând scrieri din tinerețe. Chiar și un volum cu poeme erotico-romantice,șocante, poate. Prefer aparițiile cu caracter tematic, reprezentative pentru momentele de inspirație. De altfel, totul se poate schimba peste noapte, dacă provocarile vieţii vor fi mai mari decat visele mele.
                                  Interviu realizat de Călin Derzelea
Actualitatea prahoveană, noiembrie, 2012
Naţional Magazin, noiembrie, 2012

Camelia Iuliana Radu, „Tangerine Tango”, ed. Singur, 2012

Publicat de de artcamelia

Mărturisesc surpriza inițială a titlului: “Tangerine Tango”; m-a dus cu gândul fără să vreau la Led Zeppelin, dar surpriza a fost mai plăcută descoperind în autoare – Camelia Iuliana Radu – o poetă sensibilă și talentată, pentru care îngrijitorul proiectuluiÎntoarcerea poetului risipitor, poetul Ștefan Doru Dăncuș, a ales a face o excepție de la regulă. Nu e o poezie cu rimă, așa cum a propus editorul, dar acest volum, al 22-lea al proiectului, are substanță. O substanță de Tangerine Tango, culoare cu privire dreaptă(pag. 8, Invocație), despre care am aflat destul de târziu că este culoarea anului 2012 în modă și nu numai, o nuanță de portocaliu, care alcătuiește o vie linie de trecere prin toate capitolele cărții. La rândul lor, titlurile și poeziile conținute în capitole sunt un fel de temă în temă, adică alcătuiesc un pretext al modei vestimentare. O posibilă motivație feminină, pentru că există o fină intuiție a poeziei dincolo de realitatea văzută, de iluzie, mai exact. Camelia Iuliana Radu se lasă în voia acestui val de intuiție poetică, fără a avea a se teme de ceva, cu un curaj aproape copilăresc și nevinovat, ca și cum ar mușca de exemplu dintr-o mandarină (oranj).
Cu tenta portocalie în fața ochilor, suntem ademeniți într-o călătorie necesară poetei: …frumusețea / – dansatoare îmbătată de muzica timpului, // A fost nevoie să plec, / să am distanța necesară vederii mele (pag. 36, Urna cu vise). Ținuturile explorate sunt cu atât mai atrăgătoare cu cât sunt mai îndepărtate și mai exotice, de la Tibet, China, Japonia până în Scandinavia: Scandinavia mă aduce mai aproape, / curățindu-mi sângele, atunci când / virusul de asfalt își face loc (pag. 38, Lanuri de stele date în pârg). Avem alăturări contrastante: frunze în flăcări lângă o răcoare stranie, ascunsă în miezul de foc și altele; avem o broderie de sentiment, vis și poezie capabile să producă tresăriri în emoția celui ce citește (oare nu aceasta este adevărata menire a poeziei?). Aproape oranj (pag. 27) poartă în vers mandarina, Bucegii, Japonia, Tibetul, India, până îți vei aduce aminte că poeziile sunt cutii de carton / în care se ascund toate sângerările lumii (pag. 28). Timpuri și viziuni îndepărtate, caleidoscopice, sunt evocate în poemul următor, Paznicul bibliotecii (pag. 29), dedicat Zilei Mondiale a Poeziei, 21 martie, în a cărui alcătuire descoperim și înțelepte reflecții: Chiar și aleșii pot trișa, / vechile năravuri nu se vindecă nici într-o mie de vieți, / le porți cu tine, până în ziua în care / lucrurile simple se vor întoarce. // tot ce ai urgisit prin minciună va pleca de la tine, / se va întoarce în miezul lucrurilor, / pentru că nu le-ai avut nicicând (pag. 30). Urmează o altă reușită, Fereastra, dedicată lui Nichita Stănescu, azi, 31 Martie: Între asfalt și frunzele copacilor era o fereastră, / Puteai să o intitulezi “Peisaj cu bărbat blond fumând” / dacă te uitai de departe… // te scufundai într-o sugestie / și parcă, între ramuri și privirea lui, / un pod verde cernea umbre peste trotuare (pag. 31).
Volumul – cel de-al șaptelea al autoarei, o cifră cu încărcătură magică – este o posibilă interfață între rutina zilelor și suflet, o ușă deschisă cu cheia bine stăpânită a revelației poetice, în starea de percepție deosebită, de conștiință deosebită chiar, pe care o reprezintă poezia. Modernă și actuală, încărcată de șarm și emoție, de imagini uneori cosmice, alteori contradictorii, dar cu toate surprinzătoare ca o colecție nouă de modă. Titlurile celor cinci părți – Tendințe, Atelier pentru design interior, Haute couture, Prêt-à-porter și Colecții de toamnă – sunt adevărate simboluri în conținut, un fel de fină ironie adresată lumii actuale, căreia Camelia Iuliana Radu preferă să-i dezvăluie chipul ascuns în iluzie, cu toate riscurile, bucuriile și durerile inevitabile unei astfel de întreprinderi. Este minunată împletirea de detașare și implicare în același timp, de regăsire și abandonare perpetuă, ca forme de trezire a conștiinței prin arta poeziei.
Închei cu un citat din ultima poezie a volumului: Se cască gura unei tendințe oranj, / prinde în ea trupul voinței, îl mestecă până rămâne / un bol alimentar iute-fierbinte. // Nu mai știu unde sunt, / am alunecat în sensul de după sens, / pândea de atâta vreme înțelegerea mea, / simțurile amorțite – sau o iluzie despre lume – / și deodată, / din oglindă, / a sărit privirea cu care mă înhaț, / un dans în doi, patetic, / cu foamea pre foame călcând (pag. 62, Tot ce aș vrea să văd). Poezia Cameliei Iuliana Radu degajă un iz de meditație aproape inițiatică, ducând gândul către același etern creuzet al înțelepciunii – Tibetul – unde culoarea dominantă este și Tangerine Tango.
O (altă) reușită a poetei și a editurii Singur.

Constantin P. Popescu

Revista SINGUR, NOV, 2012